Cu minte – fara minte

 Salut,

 Ce mai faci? Toate bune si in grafic? Cum ar fi fost sa nu stii ce e binele, ce e raul, ce e graficul?

 Dintr-o discutie intr-alta am ajuns la intrebarea: oare n-am fi fost mai fericiti daca n-am fi tinut minte nimic, niciodata?

 Sa pleci la lupta si sa sfarsesti spunand bancuri pe care nu ti le amintesti dusmanilor nou deveniti prieteni buni, dar nu foarte buni, caci ii vei uita in secunda urmatoare in care urmaresti o pasare si-ti amintesti de ce abia cind foamea te incearca, dar pana sa duci mana la pusca, uiti ca ai uitat-o acasa si tragi cu putere de-un bat din pom, un mar iti cade in cap, mananci instinctiv si vinovat, caci nu stii de unde il ai, pentru ca, firesc, l-ai uitat.

 Si mergi mai departe, desi habar n-ai daca esti departe sau te indrepti din aproape in aproape catre departe, observi un caine care vine nervos spre tine dupa care ridica piciorul la un pom din care tu parca, mai devreme, tragand de o creanga, dar nu cred ca-i asa, caci am uitat unde te duceai asa ca incerc sa merg eu singur pe drum, desi nu stiu de ce ii spune asa campului.

 Ajungi acasa, dar nu la tine, caci cine esti tu daca nu un fiu al Planetei, care doarme in bratele mamei sale oricand doreste, trezindu-se apoi cu mintea limpede, dornica de aventura si total golita de gandurile care, odinioara, nu le dadeau pace semenilor tai aparent civilizati. Zi dupa zi, viata dupa viata, de ce sa traiesti O singura viata cand poti sa traiesti multe vieti in multe zile, fiecare zi e complet nescrisa si gandul trecutului nu-ti dicteaza slova viitorului!

Unde erai ultima oara? Dar ce conteaza, caci nici n-ai plecat undeva, nu-ti pasa, caci acum te scalzi intr-un riu dintr-o tara indepartata, chiar in spatele casei tale de care ai uitat complet, asa ca bucuria revederii celor dragi este mereu aceeasi, pretutindeni.

Am scris vorbe fara noima, la ceas tarziu in noapte, gandindu-ma ca la final de an, uneori, e bine sa ne facem juraminte fata de noi, sa fim noi, adica EU si atat, mai bun, mai cald, mai iubitor, sa nu-mi pun sperantele in ceea ce nu pot eu controla, sa nu imi doresc ca lumea sa fie intr-un fel comod mie.

Daca un samurai ti-ar tine sabia la gat si te-ar intreba: care e singurul lucru de care esti absolut sigur ca exista, ce-ai raspunde, astfel incat daca minti, sa-ti pierzi capul iar daca spui adevarul sa scapi? Singurul raspuns corect ar fi: EU. De mine sunt sigur ca exist. Si daca n-as exista, capul poate sa-mi cada, caci pierderea e inexistenta, pentru un inexistent. (asta e din Mooji)

Cu bine, prieten drag!

Traian