Salut!
Ce mai faci? Cum te-a gasit primavara lui 2012? Sper ca totul este in grafic si te bucuri de felul ingenios in care soarele a gasit de cuviinta sa invaluie toate visele si planurile tale, transformandu-le in realitati palpabile, catre care te indrepti cu si mai multa credinta si dorinta.
Stiu, e ca la “oamenii anonimi”, intr-adevar, au trecut 30 de zile de la ultima mea confesiune….poate ceva mai multe….dar stii cum e: proiectam, scriem, schitam dar mai si construim.
Am urmarit o prezentare a lui Bob Proctor in care acesta vorbea despre schimbarea paradigmelor din mintea noastra, a credintelor noastre despre lume, despre cine suntem, caci majoritatea ne-au fost impuse, induse, transmise, ele nu reprezinta cu adevarat parerea noastra. Daca nu suntem multumiti de starea noastra actuala, atunci trebuie sa schimbam acele credinte care ne fac sa spunem “dar e greu sa obtin mai mult”, “nu am eu norocul asta”, “lasa ca mai bine ma multumesc cu ce am”. Mai bine le schimbam, decit sa credem ca ele reprezinta realitatea. Toti oamenii au la fel de mult timp. Si totusi unii fac atat de multe in timp ce altii fac atat de putine!
Ne nastem cu un corp si cu un subconstient destul de capabil sa ne ghideze prin lume, dupa care ne vom umple constientul cu tot felul de informatii venite din variate surse: radio, parinti, vecini, colegi de scoala, educatie…..si transformam toate acestea in “parerile si credintele noastre, in paradigme” fara a le pune prea curind sau prea des la indoiala. Nici macar nu mai stim care sunt alegerile noastre cu adevarat.
Ma gandeam deunazi la oferitul florilor. Cand sunt mici, fetelor li se spune ca atunci cand vor creste baietii le vor oferi flori, in semn de apreciere. Cand sunt mici, baietilor li se spune ca atunci cand vor creste vor oferi flori fetelor, in semn de apreciere. Cand cresti si iesi la prima intalnire, ca baiat, ce faci? Cumperi si niste flori. Dar ca fata? Primesti flori. Dar cel care ofera florile, o face pentru ca este gestul lui sau pentru ca, intocmai unui ceas desteptator, a fost programat sa o faca? Se putea, daca se decidea candva, in loc de flori sa fie bolovani de pamant? Nu vreau sa analizez sau sa combat nobletea si frumusetea gestului, pentru ca sincer, nu as stii cine o analizeaza, eu sau eu cel programat. Ma gandeam la adevarul pur, nu la cel fabricat prin decizia majoritatii. (este un exemplu general, nu trebuie luat la analizat)
Se tot vorbeste despre Rai si Iad, uneori in termeni extrem de plastici, alteori la nivel de perceptie sau credinta. Personal, consider ca Raiul si Iadul sunt aici, pe Pamant, fiecare alegand (constient sau inconstient) in care sa traiasca. As asocia caderea Omului din Rai cu decizia acestuia de a intelege si de a stapani ceea ce-l inconjoara. Pana atunci, totul era roz, existau toate cele necesare vietii. La un moment dat, omul a inventat cifrele de la 1 la 0, apoi a pus pe seama lor tot ceea ce il inconjoara, aplicand formule matematice cresterii crengilor, anotimpurilor, timpului, vremii si vremurilor. Si a fost ok pina la un punct, a inteles foarte multe, dar totodata nu a inteles deloc imaginea de ansamblu. Daca privim in jur, desprindem fara mari batai de cap acest lucru. Din fiecare formula se pare ca lipseste ceva anume, un ceva fara de care multumirea omului nu a mai fost aceeasi cu cea de dinaintea dorintei de cunoastere. Si tot acest chin, pentru ca EGO-ul sa zica la un moment dat: Ahaaaa, asta e, evrika, stiam eu, m-am prins…..dupa care….liniste….sau alte formule….la formule!
Nu noi ne-am creat pe noi insine. Iar cine s-a ocupat de asta, cu siguranta nu gandea in termeni de 1+1=2. Stocul e o inventie a omului. Ar fi si culmea sa faci inventarul Cornului Abundentei, care este infinit in tot si toate!
Paradigma: definita uneori drept o constructie mentala larg acceptata, care ofera unei persoane, comunitati sau unei societati pe perioada indelungata o baza pentru crearea unei identitati de sine si astfel pentru rezolvarea unor probleme sau sarcini.
Scoala ne invata multe chestii, dar nicaieri nu suntem invatati cum sa ne schimbam paradigmele. Nu suntem invatati sa punem la indoiala. Expresia “eu cred” aproape ca lipseste cu desavarsire din programele scolare. “Cine esti tu sa crezi altceva decat Iorga, Kant, Eminescu?”….am auzit-o cu totii. Si atunci, luam ce am fost invatati si incercam cu acele cunostinte despre oierit, desprinse din “Miorita” si “Baltagul” sa ne croim drum prin jungla computerizata a mediului de afaceri.
“Scoala abia incepe” – ar trebui sa fie mantra fiecarei dimineti, pentru tot restul vietii.
Priveste cu atentie toate aspectele vietii tale, aspecte influentate de propria ta paradigma: Perceptia, Managementul Timpului, Creativitatea, Eficienta, Productivitatea, LOGICA. As mai adauga si sunt convins ca nu deranjez, Abilitatea de a Castiga Bani. Afla ce crezi tu despre toate astea, indrazneste sa vizualizezi cum s-ar schimba toate acestea, daca ti-ai schimba perceptia despre ele. Schimbarile ar putea fi majore si permanente!
Cand transmiti o imagine subconstientului, o vizualizare, acea imagine impune o anume vibratie a ta, in directia dorita. Dupa aceea, tot ce este in concordanta cu vibratia ta va fi atras catre tine. Nu are rost sa mai spun ca toate acestea sunt demonstrate stiintific de ceva vreme.
Inchei cu un citat din “Think and grow rich” a lui Napoleon Hill (carte aflata in toate librariile din tara la un pret derizoriu…ai citit-o? Daca nu, ce mai astepti?). Asadar, citat:
“Exista o diferenta intre A-TI DORI ceva si A FI PREGATIT sa primesti ceva. Nimeni nu este pregatit pentru ceva daca nu are increderea deplina ca-l poate obtine. Starea permanenta de spirit trebuie sa fie INCREDEREA si nu dorinta sau speranta. Mintile inchise nu vor emana credinta, curaj si incredere!“
Si inca un lucru asupra caruia sa meditezi cat asculti melodia de mai jos: s-a aflat ca un gand exista in mintea noastra cu circa 5 secunde inainte ca noi sa-i dam curs. Cine sunt eu? Cine a luat deciziile?
Cu prietenie sincera,Traian
Cu prietenie sincera,Traian
Ma bucur ca ai revenit, Traian!Drept este ca suntem programati si de cele mai multe ori nici nu realizam asta.Chiar daca stim.Pentru ca nu toti stiu.Ti-am spus la un moment dat ca iti voi spune cand imi voi fi imbratisat fricile.Am facut acest lucru si e exterm de eliberator.La incredere mai am de lucrat.Am uitat de ,,cornul abundentei” de diferenta dintre dorinta si a fi pregatiti sa primesti. Nimic nu e intamplator, nu? De aceea iti gasesc randurile atunci cand am nevoie cel mai mult! Multumesc pentru tot!Si daca tot ,,am luat atat de mult de la tine” ma straduiesc sa dau de doua ori mai mult inapoi celor ce au nevoie ! Cu toata aprecierea, Laura
Buna, Laura!
Nici nu am plecat, sunt zilnic aici, doar ca articolele apar atunci cand vor ele, nu cand decid eu. Uneori mai des….uneori mai rar…
Iti multumesc frumos pentru comentariu si ma bucur pentru reusitele tale. Nu te mai uita inapoi caci pierzi peisajul!
Toate cele bune,
Traian
Am participat la o sesiune despre “Stiinta de a deveni bogat ” – ‘The Science of Getting Rich” care a fost prezentata de Bob Proctor in Februarie 2014 la Los Angeles si a fost cu adevarat un ABECEDAR in tot ceea ce este legat legile universului si integrarea noastra in el; invat ca increderea este in noi si depinde de modul in care invatam ca iubirea si intelegerea sint atit de importante pentru a ajunge acolo unde ne propunem. Imi plac ceea ce scrii si ma bucur ca am gasit blogul tau.
Buna,
Bob Proctor a fost si la Bucuresti dar, din pacate, nu a fost promovat cum trebuia si din cate am inteles, nu au fost foarte multi oameni. Bob este, intr-adevar, un personaj deosebit, cu multe idei faine si o experienta vasta. Te felicit si ma bucur ca ai reusit sa participi la eveniment.
Multumesc pentru vizita pe site si pentru ca ai impartasit experienta ta cu noi! Te mai astept!
Toate cele bune,
Traian