Ce mai faci? Afara e soare, zapada, oameni solidari imprumutandu-si zapada unul altuia…:) Glumesc, solidaritatea pe timp de inzapezire este ceva ce m-a impresionat in acest an. In jurul meu, cel putin, oamenii au fost uniti intru inlaturarea zapezii. Hai poate mai ninge…sa ne cunoastem mai bine!
Se tot vorbeste despre puterea gandului, de ceva vreme incoace. Despre cum gandurile pe care le avem si asupra carora ne concentram mai mult ajung sa ne schimbe realitatea! Personal, il consider un mare adevar, un adevar imuabil, chiar daca pe alocuri negat de unii. Vorba cuiva: lipsa de actiune reprezinta tot actiune, doar ca nu din partea ta….insa lucrurile se vor schimba, fara ca tu sa poti controla asta.
Si pentru ca puterea gandului se aplica in tot si toate, fara exceptie, automat ea se aplica si in relatiile dintre noi si cei din jur.
Vorbeam intr-o postare anterioara despre programarea subconstientului (cel care ne dicteaza realitatea), cu ajutorul constientului (prin repetitie). Acest lucru se poate face atat voit cat si fara sa ne dam seama.Repetand ceva, acel ceva se scufunda in subconstient, este asimilat si revine sub forma de gand, credinta, cunoastere.
Si acum incep, pastelat, o povestioara, acordata la genul masculin al scriitorului, pentru fluiditate:
Esti pe strada, o vezi pe ea, o inviti la o cafea, iesiti in club, mergeti intr-o vacanta de un week end, va mutati impreuna. Devine ceea ce multi numesc “jumatatea ta“. Totul este minunat, ai pus-o pe un piedestal si ea pe tine si va bucurati, de la acelasi nivel, de ceea ce se cheama viata in doi. Totul e perfect!
Traind in trecut (caci tot ce vedem si rostim are trecutul ca baza materiala), mintea isi permite dupa o scurta/lunga perioada de ancorare in prezentul vostru sa fuga acolo unde ii sta cel mai bine: in trecut.Iesi cu prietenii, vezi pe strada o vedeta locala si spui: “uite frate, ce picioare are asta“. Treceti pe linga un chiosc cu ziare, vezi un tabloid cu forme apetisante pe coperta si spui: “incredibil cum arata asta, daca as fi barbatul ei…mama mama“. Ajungeti intr-un bar, ca baietii, la o tarie si cind fata care va serveste la masa isi intoarce spatele…il observi si spui: “bai cum stau pantalonii pe d-soara asta“.
Si povestea continua la infinit, pentru ca, spunem noi, e firesc sa admiram, se cheama “windows shopping” adica “privesc doar vitrina, nu cumpar”.
Avand in vedere ca tot ceea ce spunem are ca baza trecutul, in clipa in care facem una dintre afirmatiile de mai sus, automat (constient sau inconstient) mintea le formuleaza comparand cu ceea ce ai acasa, adica iubita de pe piedestal. Prin urmare:
– “uite frate, ce picioare are asta” rezulta din “mai faine ca ale iubitei“
– “incredibil cum arata asta, daca as fi barbatul ei…mama mama” rezulta din “arata mai bine decat iubita“
– “bai cum stau pantalonii pe asta” rezulta din “iubita nici nu poarta pantaloni, ca are un complex legat de…”
Fiecare “bai cum e asta” se scufunda in subconstient si, dupa cum spuneam, revine sub forma de credinta, adevar, cunoastere. Fiecare “bai cum e asta” este o comparatie constienta/inconstienta a unor persoane mereu DIFERITE cu ACEEASI persoana iubita, persoana care NU are cum sa intruneasca tot ceea ce vezi la alte 100 de persoane de pe strada si nici NU TREBUIE. E meciul anormal si incorect dintre “altele” vs “EA”.
Fiecare “bai cum e asta” devine un proiectil extrem de precis careerodeaza fundatia piedestalului pe care ti-ai asezat iubirea. Fiecare proiectil de genul acesta loveste cu putere, insa discret, precum o picatura de apa ambitioasa, fundatia relatiei tale….ora dupa ora, zi dupa zi, an dupa an…..si la final, din subconstient apar ganduri de genul: nu mai reprezinti persoana de care m-am indragostit, nu mai pot sa te ating, relatia dintre noi s-a terminat, etc samd…..desi, niciunul dintre voi doi nu s-a schimbat in mod spectaculos…ci poate doar unul in ochii celuilalt, la nivel mental, pe baza unei autodistrugeri necontrolate.
Am intalnit oameni care si la propria lor nunta vorbeau cu apropiatii despre “domnisoara de onoare”. Ok, ar spune unii, asa sunt baietii, asa sunt fetele….dar….oare chiar asa sunt? De multe ori consideram ca persoana de alaturi striga insa nu auzim decit zgomotul, nu si mesajul de iubire.
Daca am fi ancorati in prezent, fiecare gand de apreciere “vinovata” adresat altei persoane ar fi bine sa fie urmat de 10 ganduri de apreciere “si mai vinovata” la adresa partenerului de viata.Altfel, ne tratam reciproc necorespunzator, ca pe niste achizitii de moment: mi-am luat iubita, e mai faina decat a ta, imi apartine, esti a mea si sunt al tau….materializarea dusa pe taramuri necunoscute dar, aparent, stapanite.
Materializarea persoanelor dragi este un procedeu anormal si care nu ne favorizeaza in vreun fel. Dau “garsoniera plus diferenta” contra “apt 2 camere”….nu functioneaza si intre oameni. Vai ce copil are ala, mai frumos decat al meu….dragule, nu mai esti copilul de care mi-a placut la maternitate, cand te-am luat prima data in brate. Te schimb cu altul. La fel si cu parintii, bunicii, iubita….
Asumarea unei relatii sincere, complet transparente, in care fiecare sa aiba raspunderea pastrarii intregului in mod constient, reprezinta ceva cu adevarat frumos.
As avea multe de spus dar…poate dezvolt intr-o postare viitoare. Acum, avand in vedere noianul de specialisti, de carti, filme si articole din reviste adresate subiectului “cum sa traversam cu bine cei 3 ani in care expira iubirea“….fac precizarea ca informatiile de mai sus reprezinta propria mea parere si nu sunt menite sa contrazica Adevarul Altcuiva, daca acesta exista. De aceea am pastrat si mesajul din partea de sus a acestui website…pentru ca fiecare traieste in propriul sau vis, numit Viata Mea….asadar, fiecare are dreptate.
Concluzia acestui articol si ideea de la care a pornit el este aceea ca vorbele si gandurile au putere, fiecare vorba de apreciere “vinovata” adresata altcuiva are menirea de a disloca o particica din relatia ta de suflet (fie ca vrei sa crezi, fie ca nu vrei sa crezi), prin urmare poti sa fii la moda si sa turui la adresa oricui, riscand dizolvarea relatiei dragi (e o chestiune de timp), sau sa analizezi un pic ceea ce vrei sa spui, sa descoperi cu ce anume ai comparat exponatul vizat…si daca merita investitia.
Si mai e un aspect: gandeste-te ce inseamna un compliment “vinovat” adresat unei persoane necunoscute si care e acoperita de astfel de vorbe 24/24….si ce inseamna acest compliment care si-ar pierde vinovatia, daca ar fi adresat persoanei iubite?
Nu zice nimeni sa nu complimentezi alte persoane, vorbim aici despre clasicul deja “ce ti-as face de te-as prinde“.
De ce ai tu, dreptate de fiecare data? Pentru ca asa-i ,ai drptate! Pornim la drum si uitam de ce am pornit impreuna, de ce am ,,urcat pe piedestal”persoana draga!Uitam zambetul sau privirea aceea ,de atunci care ne-a cucerit. Probabil tocmai ca era atunci? Probabil ca tot auzim in jur ca iubirea se erodeaza? Probabil ca ne simtim legati sau datori cu ceva? Probabil. Sau nu. La o relatie asa cum o descrii tu cu responsabilitatea fiecaruia de a pastra intregul, uite, nu m-am gandit.E un punct din care nu mi-am apreciat relatia(ce dureaza de 23 de ani, dar… sunt schimbari). Multumesc mult! Toate cele bune! Cu toata aprecierea, Laura
Laura, ma bucur daca ti-a placut articolul si daca ai rezonat cu el. Ideea o tot “mestecam” de ceva vreme si abia acum s-a conturat in forma prezentata mai sus. Multumesc pentru comentariu si pentru aprecieri! Toate cele bune, Traian
This website uses cookies to improve your experience. We'll assume you're ok with this, but you can opt-out if you wish.AcceptRead More
Privacy & Cookies Policy
Privacy Overview
This website uses cookies to improve your experience while you navigate through the website. Out of these, the cookies that are categorized as necessary are stored on your browser as they are essential for the working of basic functionalities of the website. We also use third-party cookies that help us analyze and understand how you use this website. These cookies will be stored in your browser only with your consent. You also have the option to opt-out of these cookies. But opting out of some of these cookies may affect your browsing experience.
Necessary cookies are absolutely essential for the website to function properly. This category only includes cookies that ensures basic functionalities and security features of the website. These cookies do not store any personal information.
Any cookies that may not be particularly necessary for the website to function and is used specifically to collect user personal data via analytics, ads, other embedded contents are termed as non-necessary cookies. It is mandatory to procure user consent prior to running these cookies on your website.
De ce ai tu, dreptate de fiecare data? Pentru ca asa-i ,ai drptate! Pornim la drum si uitam de ce am pornit impreuna, de ce am ,,urcat pe piedestal”persoana draga!Uitam zambetul sau privirea aceea ,de atunci care ne-a cucerit. Probabil tocmai ca era atunci? Probabil ca tot auzim in jur ca iubirea se erodeaza? Probabil ca ne simtim legati sau datori cu ceva? Probabil. Sau nu. La o relatie asa cum o descrii tu cu responsabilitatea fiecaruia de a pastra intregul, uite, nu m-am gandit.E un punct din care nu mi-am apreciat relatia(ce dureaza de 23 de ani, dar… sunt schimbari). Multumesc mult! Toate cele bune! Cu toata aprecierea, Laura
Laura, ma bucur daca ti-a placut articolul si daca ai rezonat cu el. Ideea o tot “mestecam” de ceva vreme si abia acum s-a conturat in forma prezentata mai sus. Multumesc pentru comentariu si pentru aprecieri!
Toate cele bune,
Traian