Ganduri…trairi…experimentari!

Salut!

Considerand ca sunt suficiente articole pe site care sa atraga atentia si sa aduca schimbarea in viata oricui se incumeta si isi doreste cu adevarat, am decis ca astazi sa scriu cateva randuri libere, fara o tema anume dar care sa insemne ceva, in felul lor. (cine ma cunoaste stie ce inseamna cateva randuri pentru mine) 🙂
Mi-a revenit in minte ceea ce John Assaraf (cel care a stat la baza celor 7 legi naturale care iti schimba viata) spunea intr-unul dintre interviurile pe care le-am ascultat online. Citez: “as putea sa-ti dau acum, in scris, solutia pentru ca tu SA AI  o viata mai buna si pariez ca tot nu vei aplica aceste lucruri. Si nu e vina ta! Ci a programarii subconstientului.” Cat de adevarat!
Entuziasmul pe care fiecare om il are pentru ceva nou sau incitant dureaza foarte putin…vorbim de cateva zile si uneori cateva ore. Pentru a putea face ceva cu adevarat memorabil este nevoie de programarea constienta a subconstientului, pentru a iti oferi acea imagine despre tine care sa te duca la indeplinirea menirii si visurilor tale. Fara a ofensa spiritualitatea, pariez ca daca din copilarie si pana la 20 de ani ai fi rostit seara de seara, dimineata de dimineata o rugaciune adresata Zanei Maseluta, astazi te inchinai in dreptul fiecarui cabinet stomatologic si te luptai pentru calauza ta spirituala cu cei care nu iti impartaseau trairea. De ce? Pentru ca 20 de ani ti-ai repetat singur, cu convingere, incurajat de cei din jur, ca Zana Maseluta te ajuta la bine si la rau. Deja face parte din tine sau din ceea ce crezi tu ca reprezinti!
Nu ma mira ca majoritatea oamenilor de pe Pamant nu reusesc sa iasa la liman. Acest mod de a-ti schimba viata trebuie constientizat, experimentat intre 30 si 90 de zile (atat trebuie in medie, ca sa schimbi o credinta, obicei, etc) si asumat! Abia atunci vei vedea rezultatele! Daca tendinta este asa, cand si cand, combinata cu ceea ce stii de ani de zile si traind in zona de confort in care ego-ul tau are grija sa te tina….mai citesti o carte, mai rostesti o mantra, te mai plangi de nesansa, mai tragi o dusca, mai critici ce spun altii tu nefacand nimic constructiv…nici o sansa! Cu regret va informam ca ati fost respins la examenul vietii mult dorite, intr-o proportie covarsitoare! Adevarul!
Vis a vis de orice chestiune pe care trebuie sa o analizam si eventual, daca e cazul, sa ne-o si asumam, omul manifesta printre altele, dar in ordine, urmatoarele:
1. Negare (nu exista asa ceva, prostii)
2. Agresivitate (du-te mai de aici cu prostiile tale, ca incepi sa ma enervezi)
3. Negociere (hai ca poate nu e chiar atat de rau, adica evit eu in ultimul moment, sa vad, ma descurc)
…..altele pana la ultima:
Zona Zero – ACCEPTARE 
Abia dupa ce accepti o situatie, o poti schimba! Altfel, nu ai ce schimba! Se aplica in tot si toate. Pana si pe Titanic erau cateva categorii: unii spuneau panicati ca nu sunt suficiente barci si se vor ineca, altii spuneau cu tarie ca nu exista posibilitatea ca Titanicul sa se scufunde si si-au comandat o tarie de la bar iar altii au acceptat ce se intampla si au cautat solutii constructive, au improvizat barci, i-au ajutat pe altii. Dintre cele trei categorii, care au fost cei care au scapat? Cand accepti ceva, automat ii permiti creierului sa-ti dea si solutii…cand iti pui intrebari, te deschizi pentru noi raspunsuri!

Chiar si la nivel de colaps economic (traiesc pe aceeasi planeta)…acum cativa ani discutam cu cei din jur, pe baza unor filme, interviuri vazute pe Net si cand spuneam ca am o lista cu schimbari viitoare majore pe care vreau sa o urmaresc (lista mentala), cei din jur ma numeau conspirationist, credul, aerian. Wow…ce distractie. Si incet, incet, am bifat, am bifat….cei din jur brusc nu mai sunt in negare, nu mai sunt agresivi…sa zicem ca negociaza, cu usoare urme de agresivitate dar si cu urme de acceptare! 🙂
Ne confundam foarte mult cu viata noastra din societate. “Cine sunt eu? Normal ca stiu: Eu sunt Nelu, doctorul, locatarul de la 3…cum cine sunt! Cum? Fiinta? Ce e aia?” Firesc de altfel, caci am fost invatati asa si nu mai intelegem realitatea. Nu ne dam seama ca am fost invatati cine suntem, de cei din jur. Nu ne-am nascut cu profesii si etaje de ocupat! Cand vom accepta ca de peste 100 de ani omenirea a jucat Monopoly si acum jocul se apropie de sfarsit, ne vom gasi si drumul real. Entropia este o lege incontestabila! Daca ne bazam pe ideea de resurse nelimitate fara a ne pasa de cei din jur…vise placute! 

Vremurile sunt foarte interesante, daca privim viata ca pe o calatorie. Noi insa am fost educati sa fim ingineri, doctori, avocati, strungari, vanzatori, secretari dar putin spre deloc FIINTE UMANE. Ca atare, majoritatea parerilor pe care le emitem vin cu o amprenta a specializarii pe care o avem. Ei bine, sunt sanse ca in curind specializarea multora dintre noi sa conteze mai putin spre deloc. Ma refer la cei care lucreaza cu tehnologia. Se vehiculeaza tot felul de teorii, nu sustin si nu resping niciuna dintre ele dar consider ca e bine sa ne descoperim si noi pe noi insine, acum ca am ajuns la o varsta a discenamantului si sa ne insusim cunostinte cat mai diverse dar si indeletniciri mai apropiate de traditional (resurse pe internet, din belsug): gradinarit, croitorie, bucatarie, olarit, pictura. Toate astea erau candva ocupatii ale oamenilor iar in ziua de azi au devenit preponderent hobby-uri. De ce? Pentru ca omul nu le poate scoate din memoria colectiva. Avem un bagaj de energii preluat de la stramosi, unii poate chiar au fost reprezentanti de baza ai breslelor sus mentionate. Altfel nu vad de ce un medic ar alege singur sa mearga cu talpile goale pe pamant si iarba, sa framante lutul intr-o forma numai de el stiuta pana cand poate sa fie ulcica admirata? Chemarea naturii si a naturalului! Si in plus: nu stii cand iti foloseste! Nu poti anticipa viitorul vietii tale nici cand esti constient (macar, traiesti in prezent, esti activ in viata ta ACUM), daramite cand traiesti bazandu-te pe o creatie abstracta precum Statul!
Peisajul se schimba mult mai rapid decit in trecutul apropiat. Asistam si vom asista la tot felul de evenimente. Daca suntem echilibrati, daca intelegem cine suntem si care ne este menirea, nu ne vom comporta ca niste fecioare despletite atunci cand lucrurile vor fi ceva mai delicate. Delicat si atat! Nimic rau nu se poate intampla, pentru ca raul este o inventie a omului, la fel de relativ ca si celelalte grade de comparatie: mare, frumos, urat, inalt, scund.
Nu cred ca cineva isi doreste altceva decat sa fie fericit si sanatos! Toate celelalte vin in compensatie. Fericirea este o stare a spiritului (cand vine din interior, prin acceptarea a ceea ce exista drept ceea ce exista si atat, fara etichetare) si a mintii (in forma trecatoare, orientata pe acumulari materiale sau victorii de orgoliu) iar sanatatea este o fericire a corpului. (Spiritu) dar si Mens sana in corpore sano! Nu am compus ceva in latina pentru ca nu stiu latina atat de bine. 🙂  Dar ideea era sa intelegem ca Spiritul + Mintea + Corpul = Intregul. Cand toate sunt ingrijite, avem Intregul Echilibrat!
Multi spun: sunt prea mic sa fac diferenta. Exista un experiment al celor 100 de maimute. Pe o insula, 20 de exemplare dintre cele cateva mii au fost dresate sa spele nucile de cocos inainte de a le manca. Apoi alte 10 din cele 100 din titlu le-au imitat. Si inca 20, 30…iar cand a 100-a a inceput sa spele nucile de cocos inainte sa le manance, toate maimutele de pe insula au inceput sa faca la fel. Teoria spune ca atunci cand un numar cheie (nu majoritar)  de indivizi se schimba, toti ceilalti vor face la fel. Teoria a avut si partea ei de discreditare, caci deh, asa e peste tot….in univers: orice ceva are un geaman opus undeva. Cu atat mai mult cu cat e ceva de bine si care indeamna la armonie! Dar esentialul ramane!
Schimbarea incepe cu mine! (sper sa citesti cu voce tare propozitia)
O intamplare reala: acum circa 2 saptamani eram prin parc noaptea si in fata mea, la vreo 2 metri, din sens opus, s-a prabusit intr-un mod dureros de spectaculos, un tinar foarte bine cladit, la vreo 25 de ani, care tinea bicicleta cu o mana si a vrut sa evite o fata. Omul a venit direct in cap, peste bicicleta. Am vazut faza integral dar nu am avut ce face, totul fiind mult prea rapid. M-am grabit insa catre el, l-am ridicat, i-am ridicat bicicleta si l-am intrebat daca este ok. El nu a raspuns, era enervat la culme datorita intamplarii, s-a scuturat un pic, a mormait ceva si i-am dat bicicleta, lasandu-l in acel loc. Nu m-a deranjat prea rau ca nu m-a bagat in seama pentru ca accidentul chiar a fost urit. (am avut insa momentul meu de mirare)  Dar dupa vreo 10 minute de mers in jurul lacului, cand deja eram cu mintea in alta parte, m-a ajuns din urma pe bicicleta (se intorsese din sensul lui) si m-a batut pe umar. Mi-a multumit de cateva ori pentru ca mi-a pasat si l-am ajutat, atat cit l-am ajutat, spunandu-mi ca mai cazuse cu cateva zile in aceeasi zona si nu i se vindecase soldul, de unde si nervozitatea crescuta pentru care s-a scuzat. I-am sugerat sa renunte un timp la bicicleta, poate nu e o perioada fasta pentru asa ceva si apoi zambind si-a vazut de drum…si de viata, caci nu l-as mai recunoaste acum. Senzatia pe care am avut-o este incredibila. Sa ajuti pentru ca ajuti si nu pentru a astepta multumirea sau recunostinta cuiva. Sa ajuti sincer pentru ca asa ti-ar placea sa fii si tu tratat la nevoie este ceva extraordinar. Am vrut sa scriu de atunci intamplarea pentru ca sincer, a avut o incarcatura emotionala incredibila dar am avut retineri. Stii tu, critica: ce zice lumea? (intrebare care devine incredibil de mica pentru mine, in ultimul timp)…Fiind insa un exemplu minunat (si ma refer strict la reactia ranitului) am ales sa o impart cu tine!
Inchei prin a multumi din suflet tuturor celor care si-au exprimat parerile vis a vis de postarile de pe site atat prin email cat si prin celelalte moduri de comunicare! Ma bucura si ma onoreaza fiecare vizita, ma “obliga” in sens pozitiv fiecare apreciere.  Piedicile sunt acele lucruri inspaimantatoare pe care le vezi atunci cand iti abati privirile de la tinta ta! (Henry Ford)

Minunata zicerea si vreau sa o fac parte din filosofia mea de viata! Ti-o recomand!

Cand am vazut cate schimbari in bine mi-au adus informatiile promovate pe acest site, nu am avut cum sa nu impart si cu altii. Nu vreau sa sune in vreun fel si nici nu vreau sa ma justific prea des pentru ceea ce fac dar vreau sa postez ceea ce gasesc, ceea ce experimentez si sa stiu ca am facut ceva pentru cineva care, ratacind sau nu….a gasit si altceva decat cele incercate pana in acel moment. Nu ofer garantii ci alternative! Toate puse pe o tava online, astfel incat CINE DORESTE, SERVESTE! Admit faptul ca unele persoane se regasesc in aceste informatii, altele nu! Este evident si cui ma adresez! Pentru fiecare exista un moment al transformarii, caci intr-un final, toti tindem catre acelasi punct! Drumurile difera!
Sunt linistit, odihnit si relaxat! Fericirea si sanatatea fac parte din viata mea! Multumesc pentru tot ceea ce am!  Inspira profund, expira incet. (sunt pentru tine, reciteste-le cu intentie. acorda-ti o pauza in gandire si fii doar tu cu tine.) 
Iti multumesc pentru prietenie!
Traian

4 Comments

  1. Super articol!! Pacat ca nu exista mai multi ca tine…

  2. Schimbarea este alegerea fiecaruia! Iesirea din zona de confort inseamna evolutie! 🙂 Iti multumesc pentru aprecieri si pentru vizita!

  3. Salut!!!Iti multumesc pentru tot ceea ce faci…Am 20 de ani…si pot spune ca articolele tale ma ajuta sa ma binedispun…’sa ma joc’…vorba ta.
    Ce pot spune…ma confrunt cu aceiasi problema…zona de confort…sunt foarte convins de existenta ei…dar nu o pot depasi..inca…
    Am multe ganduri negative,obiceiuri foarte bine infipte de care ma desprind foarte greu.De cand am citit articolele tale am inceput sa observ aceste ganduri,obiceiuri si incerc sa le elimin.Cred ca ceea mai mare problema e acea ca sunt la varsta ‘aia’ care ma gandesc ce sa fac cu viata mea..familie…job…dar nu am cu adevarat o pasiune…mereu ma apuc de multe lucruri..sunt entuziasmat cate zile …apoi dispare.
    Gandesc prea mult..am momente cand stau cate 4 ore pierdut in ganduri.
    Am citit si eu in ultimul timp foarte mult…dar sunt atatea informatii si cu cat sunt mai multe cu atat multe dintre ele se ‘bat cap in cap’,sunt practic antonime,dar au acelasi ‘titlu’…plus mai sunt parinti..plus prieteni…plus profesori…plus preotul…plus internetul…deci in concluzie o mare incalcire,o mare gramada de ziduri de spart.
    Hmmmm…sper ca nu te-am adormit cu ‘gandurile’ mele(caci nu pot spune ca ii viata mea pentru ca stiu ca nu e).
    Iti multumesc inca o data pentru munca depusa si iti doresc numai bine!!!

  4. Salut Stefan!

    Ma bucur ca te binedispun articolele de pe site si iti multumesc pentru aprecieri si vizite.

    Spui ca esti convins de existenta zonei de confort. Asta e bine.

    Spui ca nu o poti depasi…hm…tot tu spui asta. Si exista o vorba: daca tu crezi sau nu crezi ca poti face un lucru, in ambele situatii ai dreptate. Henry Ford o avea intr-o alta formula.

    Nu vrei sa incerci sa formulezi: ma confruntam cu aceeasi problema dar am depasit-o? Formuleaza asta in fiecare zi sau de cate ori esti tentat sa pui negatia. 🙂

    Tot tu crezi ca varsta este problema ta. Daca ai sesizat o relatie intre varsta si problema, e pentru ca esti educat in acest sens. “Tinerii au probleme la anumite varste, e firesc, si alte formulari similare”. Iti recomand sa te gandesti ca ai 30 de ani. Sunt convins ca poti. Dupa ce o faci, nu mai poti sa te legi de varsta, cu problema asta.

    Incearca sa te gandesti ca te gandesti. Pune-ti semne prin casa, in locurile in care stai cate 4 ore pe ganduri, mesaje lipite care sa-ti spuna “Stefan, ce faci? Fugaresti ganduri care nu sunt ale tale si care au venit de undeva si sigur se vor duce undeva, daca le permiti si nu le mai tii strans de coada?”

    E frumos sa citesti, dar e indicat sa petreci si timp in compania ta, urmarind ca observator gandurile, nu analizandu-le ca fiind parte din tine, privind natura detasat, intrebandu-te de ce aia, de ce ailalta. Bucura-te de viata detasat, ca un observator al propriei vieti si nu ca un jucator direct implicat. Informatiile din carti sunt ok insa important este ca tu sa-ti formezi o idee cat mai originala si pe care sa o simti cu adevarat ca fiind adevarata. Este esential sa te ajute sa experimentezi cat mai frumos acest film numit viata pe pamant in formula minte, trup si suflet.

    O zi cat mai buna! 🙂

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *