Salut!
Ce faci? Sper ca toate sunt in grafic si ca te bucuri de jocul asta numit viata! Imi place foarte mult o zicere intalnita de curind intr-o carte: “sa nu privim inapoi cu manie, nici inainte cu teama ci in jurul nostru, cu luciditate!” Este singurul mod prin care putem sa avem un trecut frumos, un prezent luminos si un viitor plin de speranta.
In ultima vreme imi place sa ma gandesc si sa urmaresc ce anume ne impiedica pe noi, oamenii, sa decidem sincer ceea ce ne dorim si sa urmam acest drum, indiferent de consecinte, pana cand obtinem acel ceva. De fiecare data, ceva, cumva, ne saboteaza. Cel mai trist este atunci cand nici nu ne dam seama ca am fost deturnati si ca ideea care nu ne-a permis sa adormim de emotie si bucurie seara trecuta, a disparut odata cu sunetul ceasului desteptator.
Vreau sa imi schimb jobul si sa incep ceva pe cont propriu devine in scurt timp vreau sa imi schimb jobul, dar candva si nu imediat…care se transforma in ideea ca as porni ceva pe cont propriu dar as renunta la job numai cand sunt sigur ca primesc de doua ori salariul actual, de pe urma ideii mele. Da, dar asta nu se va intampla in 99% din cazuri (cine fuge dupa 2 iepuri…), dar macar sa-mi schimb jobul, desi nu m-am mai gandit la asta de ceva vreme pentru ca am avut multe pe cap la munca si acasa, viata trece, ce fac cu rata la banca, hai ca mai stau la astia poate iesim din criza, cum, e septembrie deja….ok, incerc din ianuarie ca acum vine perioada moarta, nunti, se face vinul, frig, sarbatori, bilant,….
Am reusit de multe ori sa-mi surprind mintea sabotandu-ma, aducandu-mi argumentele necesare renuntarii. Acum insa am invatat sa o ignor, pe cat posibil. Ti-as propune si tie sa faci asta, macar pret de cateva saptamani, cat poti….pana la urma, cat de mult poti sa-ti schimbi viata urmand drumul ales de tine? (oooo, dac-ai stii) 🙂
Bob Proctor, un pasionat, pasional si fin cunoscator al legii atractiei mi-a scos in cale o povestioara denumita si regula lui 333, in care un cunoscut al sau si-a propus sa-i ajute (caci doar asa putem sa obtinem totul de la viata, daruind) pe cei care au fost afectati de o tornada, printr-un oras din Canada. Tipul cu pricina, director al unei companii media (posturi de radio), si-a adunat colegii intr-o sedinta si le-a spus ca vrea ca peste 3 zile sa stringa 3 milioane de dolari in 3 ore, bani pe care sa-i doneze victimelor. Evident ca majoritatea celor prezenti au ramas masca.
Ce m-a fascinat cel mai mult, dincolo de provocarea ideii sale a fost modul de abordare. Le-a spus colegilor ca o sa traseze o linie verticala pe foaia de prezentare si va forma doua coloane: De ce NU ar putea sa obtina acesti bani in conditiile date? si Cum ar putea sa obtina acesti bani in conditiile date? Â In dreptul primei coloane a pus din start un mare X si a anuntat ca fiecare persoana care vine cu o parere negativa, menita sa anuleze proiectul, sa fie combatuta de ceilalti cu strigarea: urmatoarea idee constructiva.
Si asta pentru ca ideile sunt precum vagoanele unui tren de marfa, odata pornita locomotiva, restul vagoanelor continua sa treaca.
In felul acesta au ajuns sa organizeze un radiodon (strangere de fonduri intr-o emisiune radio maraton, care a durat 3 ore), in care au implicat multe posturi de radio aflate in concurenta acerba cu posturile lor (desi cineva a zis ca nu se vor implica rivalii in asa ceva), au atras 2 vedete TV cu o imagine foarte buna in fata publicului si au strans suma dorita. Nimeni nu a dorit sa-si asume public vreun merit, singurul scop al campaniei fiind efectiv ajutorul sinistratilor.
Pe baza Legii Compensatiei, omul cu ideea a ajuns in scurt timp sa coordoneze o companie mult mai mare din acelasi domeniu, bucurandu-se de toate beneficiile aferente pozitiei sale. Daca ajuti pe cineva, este firesc sa nu te astepti la o recompensa tot din partea acelui cineva.
Acum imi amintesc o alta maxima: cei care considera ca nu cred in realizarea a ceva anume sunt rugati sa nu-i intrerupa pe cei care tocmai realizeaza acel ceva!
Poate vrei sa te joci cu aceasta lege a lui 333 in directia intentiilor tale, indiferent de maretia lor si sa vezi ce se intampla. Eu zic ca decat sa traim la un nivel nesatisfacator implinind ordinele sau asteptarile altora, mai bine sa ne implicam in realizarea viselor noastre si chiar daca, poate, vom ajunge sa traim la fel de nesatisfacator, macar lucram pentru noi si in directia dorita de noi. Dar ma indoiesc ca vom esua, gandindu-ma numai la energia eliberata de pasiunea pentru activitatea aleasa.
De ce crezi ca oamenii alearga dimineata, ca la atletism, catre locurile de munca? Pentru ca sunt pasionati de ceea ce fac? Majoritatea pentru ca au tras de timp astfel incat sa mai ramana cateva minute acolo unde le face o mai mare placere sa fie: in pat, in pijama, in casa lor, la o cafea cu cei dragi. De aceea sunt in intarziere! Si stii de ce seara alearga la fel de rapid sa prinda metroul sau alte mijloace de transport? Pentru ca vor sa revina acolo unde se simt ei bine, acasa, intr-o vizita, la o intalnire relaxanta, la sala de sport…
Gaseste-ti un job care iti face placere si nu vei mai munci nici macar o zi, pentru tot restul vietii tale! (Confucius)
Simt nevoia sa inchei cu fraza lui Henry Ford: Daca TU crezi ca iti poti schimba viata in mai bine sau NU crezi asta, in ambele situatii ai dreptate!
Cu prietenie sincera,
Traian
Frate Traian, ma mir ca spui ca nu-l cunosti pe Alexandru Zota ! De fapt, as fi fost tentat sa raspund la fel, daca cineva ma intreba acelasi lucru, despre tine. In fapt, suntem manifestari foarte apropiate, ale aceluiasi Dumnezeu. Cum “stam pe aceeasi craca”, e usor sa fii confundat (citeste “sa te asemeni”).
Iti multumesc ca existi si te manifesti asa cum simti ! Drum bun in continuare !
Frate Adrian, este posibil sa nu stiu ca il cunosc, la fel cum putem spune despre toti ceilalti pe care, este posibil sa credem ca nu ii cunoastem, daca ne referim la evolutiile individuale de la nastere si pina in prezentul fiecaruia.
In esenta, am impresia ca am copilarit impreuna cu totii!
Iti multumesc si eu pentru aprecieri si fie ca drumul sa ne fie cat mai interesant, fiecaruia dintre noi! Sa avem ce povesti, atunci cand ne vom intalni…aici…sau dincolo de drum! Cu bine! Traian