Ce faci? Atat de mult imi place intrebarea asta….dar nu pentru caracterul ei formal, utilizat de noi in mod curent ci pentru raspunsurile pe care le poate avea. Si nu te intreb dintr-o curiozitate bolnava, dar de multe ori trec zilele pe linga noi fara a stii ce facem. N-ai auzit expresia: vai cum a trecut timpul si nici nu stiu ce am facut azi?
Prin urmare, da-ti o pauza si gandeste-te pur si simplu la ceea ce faci, in acest moment, dincolo de faptul ca citesti exact cuvantul ASTA…ce faci tu, ca entitate care experimenteaza viata?
In postarea asta m-am gandit sa vorbesc despre simboluri. M-a inspirat drumul pe care l-am parcurs catre casa. Mi-am dat seama ca vietile noastre se desfasoara doar pe baza simbolurilor, in proportie coplesitoare, eu as spune 100% dar zic 98% ca sa las loc si celor care, din diverse motive, vor zice ca nu e tocmai asa. 🙂
Cu cateva luni inainte de Paste apar podoabele in parcuri, cu oua si iepurasi supradimensionati. Dupa alte cateva luni sunt luate din parcuri podoabele cu oua si iepurasi supradimensionati. Apoi se pregatesc in ateliere si se monteaza podoabele cu brazi, mosi craciuni si reni. Dupa cateva luni de la Craciun se string podoabele cu brazi, mosi craciuni si reni, caci se pregatesc, conform simbolisticii….ouale, iepurasii…
Normal ca fiintele extraterestre n-au venit sa ne contacteze cind vad cata treaba avem cu montatul oualelor, brazilor, iepurilor, renilor, mos craciunilor.
Nu fac apel la coltul acela al constiintei fiecaruia, in care salasluieste credinta. Dar recomand sa ne oprim in loc si sa analizam pe cat posibil detasat, cu mintea noastra, daca reusim sa o dezvelim cat de cat de prejudecti, daca nu cumva, gradinita, ca forma de organizare si educatie a micutilor, n-a fost absolvita niciodata nici de noi, cei maturi. E doar o intrebare si nimic mai mult. Nu cumva traim cum ne-au cantat altii, intr-un joc? (Bill Hicks vorbeste frumos despre acest joc)
Nu ne permitem sa vedem viata, sa vedem lucrurile si oamenii asa cum sunt, pentru ca deja avem in minte simboluri introduse fara voia noastra de parinti, bunici, educatori. Exista simbolul Pastelui, al Craciunului, al calitatii, al superficialitatii, al iubirii, al saraciei, al bogatiei, al opulentei, al puterii, al slabiciunii, etc samd.
Oare ce face Spiritul Craciunului cand e Pastele? Oare Spiritul Pastelui il invita la masa, de Pasti fireste, pe Spiritul Craciunului? Si acesta vine? Sau nu vine? Or fi certati?
Luam o masina doar pentru ca are simbolul unui anume brand. Dar nu punem la indoiala ce reprezinta acel semn si de ce luam drept calitativ acel produs, in detrimentul altui produs. O sa mi se spuna: exista pareri, sondaje, etc. N-ai vrea insa, inainte de toate, asa, ca fapt divers…sa ridici tu capota? Crezi ca un mecanic de la firma X, de lux de altfel….cind se angajeaza la firma Y, mai modesta, va stringe surubul de 2 ori in loc de 3, cum facea la firma Y? Ca sa vedem iluzia, daca luam un simbol de la o marca si il montam pe alta masina, iluzia este atat de profunda incat…simbolul tine loc de masina si o vreme chiar crezi ca ai X in loc de Y. Se cheama pacaleala…dar daca era ADEVAR SUPREM, n-ai fi fost pacalit, caci ADEVARUL nu poate sa fie pus la indoiala de nimeni, el este cunoscut fara invatare. E doar un exemplu, nu incerc sa demonstrez cu el puterea simbolului. Pentru asta am un exemplu mai relevant.
Am trecut pe linga o biserica, dintr-un parc din Capitala. Pe gardul bisericii, alaturi de cel mai puternic simbol al lumii crestine, adica linga Cruce a aparut o hartie pe care scrie “Acest obiectiv este protejat de firma de paza XYZ“. Daca biserica este casa Domnului, iar crucea este cel mai puternic simbol al crestinatatii, iar ambele sunt protejate de firma de paza XYZ….simbolic vorbind, fara a invita la blasfemie, caci si acesta este un simbol menit sa ne tina in friu, intreb: este sau nu este ca la jocul de septic? Septarul se pare ca taie Popa! Sau mai simplu: daca firma XYZ apara Biserica, adica lacasul Domnului, firma XYZ devineeee….????? .…un alt Simbol…cumva?
Citez aproximativ, din cursul de miracole: Adevarul NU poate sa fie amenintat iar Irealul NU exista!
Adevarul insa nu reprezinta micile noastre adevaruri subiective. Toate acestea reprezinta irealul. Ia Omul de pe planeta Pamant (pentru ca tot e ziua Pamantului astazi, motiv pentru care ii spun ca il sau o iubesc din tot sufletul si ii multumesc zilnic pentru ca ma lasa sa ii calc spatele, sa-i admir podoabele, sa-i respir aerul si sa-i vad cerul fie insorit, fie instelat…..cerindu-mi totodata iertare si pentru micile neajunsuri pe care i le aduc.)
Reiau: Ia Omul de pe planeta Pamant….dupa care intreaba barza, viezurele, ursul….cat e ceasul, ce zi e azi….si vei constata ca insusi Timpul este o inventie a omului si nu un Adevar.
Vedem oameni care, apeland fireste…la simboluri….joaca roluri: de manager, de director, de profesor, de sef de scara, de doamna bine, de domn galant, de mercenar, de ucenic….dar toate acestea sunt roluri…simboluri….pe care, daca le privesti de pe planeta Pluto….nu le vezi, deci sunt ireale. Am ales acest instrument de verificare a adevarului: inainte de a formula adevarul tau, priveste-l, imaginar fireste, printr-un binoclu, de pe Planeta Pluto. De acolo abia vezi Pamantul, cu greu poate zaresti Europa (care apropos, tot simbol este…barza nu stie ca e din Europa), deloc nu zaresti tara din care esti, orasul, cartierul, biroul tau managerial sau vila imensa pe care ti-ai ridicat-o, pregatindu-te pentru nemurire, cu atat mai putin adevarul tau…
Prin urmare, viata, asa cum au spus-o multi, un joc, cu urcusuri si coborasuri, un joc Piticot. Sa ne folosim de simboluri e ok, e distractiv, dar cind ajungem sa ranim sau chiar sa ucidem pentru apararea iluziei simbolistice in care credem ca traim cu adevarat, atunci cred ca se incalca prima directiva nescrisa dar STIUTA, a acestui joc.
Prin prisma acestor lucruri, expresia “Iarta-I Tata caci nu stiu ce fac” suna cu totul altfel!Asculta melodia de mai jos, acorda-ti cateva minute in care numele tau si toate asocierile identitatii data tie dupa nastere sa ia o pauza. Nu te gandi la nimic…sau macar, gandeste-te la cel mai placut moment al vietii tale!
Buna Valentina, iti multumesc pentru comentariu. De multe ori cele mai reusite comentarii sunt primele ganduri care ne vin in minte dupa ce avem o experienta.
Toate celelalte apartin gandirii, sunt slefuite, rearanjate….asa ca iti multumesc pentru sinceritate si pentru vizita!
Bine te rgasesc, Traian! Vezi , cu ani in urma alergam ca o bezmetica in preajma sarbatorilor dupa mancare, cadouri, dulciuri… si cine mai stie ce. Cheltuieli inutile, oboseala fara sens, cadori din ce in ce mai mai, mai scumpe si parca tocmai de aceea mai putin satisfacatoare. Si dupa ce tot vartejul se oprea parca ramanea agatata intrebarea, si acum? eu ce fac? M-am ,,trezit”cand Mami a noastra a plecat.Si anul acesta de Craciun nu am cumparat cadouri, am decis sa ne facem cadori cu ce avem la indemana prin casa. Sti ceva? La cina , cand am desfacut fiecare cadoul am inceput sa plangem, si eu si sotul si fiul nostru.Au fost cele mai sincere, cele mai emotionante si cele mai pretuite cadouri!E dor un exemplu al meu. Si da ,ai dreptate , firma de paza il pazeste pe Dumnezeu. Dar El are nevoie de asta? Sigur ca nu, insa atat suntem de prinsi si de robiti ca nu vedem cat si ce pierdem cu adevarat: uitam sa traim! Si e atat de frumoasa viata! Sa ai o zi placuta si o viata plina! Laura
This website uses cookies to improve your experience. We'll assume you're ok with this, but you can opt-out if you wish.AcceptRead More
Privacy & Cookies Policy
Privacy Overview
This website uses cookies to improve your experience while you navigate through the website. Out of these, the cookies that are categorized as necessary are stored on your browser as they are essential for the working of basic functionalities of the website. We also use third-party cookies that help us analyze and understand how you use this website. These cookies will be stored in your browser only with your consent. You also have the option to opt-out of these cookies. But opting out of some of these cookies may affect your browsing experience.
Necessary cookies are absolutely essential for the website to function properly. This category only includes cookies that ensures basic functionalities and security features of the website. These cookies do not store any personal information.
Any cookies that may not be particularly necessary for the website to function and is used specifically to collect user personal data via analytics, ads, other embedded contents are termed as non-necessary cookies. It is mandatory to procure user consent prior to running these cookies on your website.
De cateori ajung la finalul paginii, as vrea sa comentez, insa nu gasesc cuvinte, imi hranesc sufletul, zambesc si inchid….
Buna Valentina, iti multumesc pentru comentariu. De multe ori cele mai reusite comentarii sunt primele ganduri care ne vin in minte dupa ce avem o experienta.
Toate celelalte apartin gandirii, sunt slefuite, rearanjate….asa ca iti multumesc pentru sinceritate si pentru vizita!
Toate cele bune!
Bine te rgasesc, Traian!
Vezi , cu ani in urma alergam ca o bezmetica in preajma sarbatorilor dupa mancare, cadouri, dulciuri… si cine mai stie ce. Cheltuieli inutile, oboseala fara sens, cadori din ce in ce mai mai, mai scumpe si parca tocmai de aceea mai putin satisfacatoare. Si dupa ce tot vartejul se oprea parca ramanea agatata intrebarea, si acum? eu ce fac? M-am ,,trezit”cand Mami a noastra a plecat.Si anul acesta de Craciun nu am cumparat cadouri, am decis sa ne facem cadori cu ce avem la indemana prin casa. Sti ceva? La cina , cand am desfacut fiecare cadoul am inceput sa plangem, si eu si sotul si fiul nostru.Au fost cele mai sincere, cele mai emotionante si cele mai pretuite cadouri!E dor un exemplu al meu. Si da ,ai dreptate , firma de paza il pazeste pe Dumnezeu. Dar El are nevoie de asta? Sigur ca nu, insa atat suntem de prinsi si de robiti ca nu vedem cat si ce pierdem cu adevarat: uitam sa traim! Si e atat de frumoasa viata!
Sa ai o zi placuta si o viata plina!
Laura
Laura, iti multumesc pentru ca ne-ai impartasit din gandurile si trairile tale! Toate cele bune, Traian